Am găsit-o pe bătrâna mea pisică moartă în sertarul închis din bucătărie

L-am lăsat deschis, exact cum îl găsisem dimineața.

Și, pentru prima dată după mult timp, nu mi s-a mai părut că locuiesc singur.

Mi s-a părut că, într-un fel pe care nu-l pot explica, casa își amintea de noi.

De Cora.

De Clover.

Și de mine.

A doua zi am sunat-o pe fiica mea, după aproape trei luni în care vorbisem doar câteva minute.

Când mi-a răspuns, am spus simplu:

— Dacă ești liberă duminică, vino să bem o cafea.

A făcut o pauză.

— Tată… sigur.

Am zâmbit.

Am pus două