mic. Pe el, cu litere albastre, Cora brodase un singur cuvânt:
„Împreună”.
Am stat câteva secunde fără să respir.
Apoi am început să plâng. Nu tare. La vârsta mea, plânsul nu mai vine cu zgomot. Doar îți curg lacrimile și nu mai ai energie să le oprești.
Am ridicat prosopul de lângă Clover și l-am strâns în mâini.
— Și tu ai găsit-o, nu-i așa? am șoptit. Ai găsit partea ei pe care eu n-am mai văzut-o.
Clover stătea nemișcată. Am mângâiat-o o ultimă dată pe cap. Era rece, dar blana