Am devenit mamă singură la 17 ani

pe gânduri.

Apoi am spus sincer:

— Cred că merităm adevărul complet.

Două săptămâni mai târziu, eram într-o cafenea mică din Brașov.

Când a intrat pe ușă, aproape că nu l-am recunoscut. Părul îi încărunțise ușor la tâmple. Dar ochii erau aceiași.

S-a uitat direct la Luca.

Și a început să plângă înainte să spună un cuvânt.

Nu a fost o scenă dramatică. Nimeni n-a alergat. Nimeni n-a țipat.

Doar trei oameni care pierduseră prea mulți ani din cauza unor alegeri și a unor frici mai mari decât ei.

Am vorbit