a încercat să vă găsească.
Am ridicat ochii imediat.
— Cum adică?
— A venit în București.
Simțeam că mă sufoc.
Cristina îi trimisese lui Luca o fotografie. Era veche, puțin încețoșată. Vlad stătea pe o bancă în fața blocului părinților mei.
Avea în mână un buchet mic de flori.
Data era scrisă pe spate.
Luca nici nu împlinise doi ani atunci.
Mi-au dat lacrimile instant.
— A fost aici…
— Da.
— Dar de ce n-a urcat?
Luca a ezitat.
— Pentru că bunicul i-a spus să plece.
Am rămas nemișcată.
Tata murise cu trei