Am cumpărat casa părintească doar ca s-o dau afară pe sora mea

rece.

— Dacă sunt acte, avocații mei le-au verificat deja.

— Nu sunt acte de proprietate.

Maria mă privi drept în ochi.

— Sunt ale tale.

 

 

N-ar fi trebuit să intru.

Venisem pentru răzbunare, nu pentru nostalgie.

Totuși, câteva minute mai târziu împingeam ușa dormitorului părinților.

Mirosul m-a lovit primul.

Lemn vechi.

Naftalină.

Și ceva vag familiar care, pentru o secundă, m-a făcut din nou copil.

Dulapul era același.

Am scos sertarul de jos.

În spatele lui am găsit o cutie metalică.

Înăuntru erau zeci de plicuri.

Toate purtau numele meu.