Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

puse un plic pe masă.

— Ce-i asta?

— Am început din nou fondul pentru centrală.

Iulian se uită la ea.

— Gabriela…

— De data asta, dacă iei bani din el, îmi spui.

— Îți spun.

— Chiar dacă îi iei pentru trandafiri.

Pentru prima dată după multe luni, ea zâmbi.

Puțin.

Nu era iertare completă.

Dar era un început.


În primăvara următoare, Gabriela și Ana merseră împreună la cimitir.

Ana aduse șase trandafiri albi.

Gabriela observă și zâmbi.

— De ce numai șase?

Ana ridică din umeri.

— Trei duzini au fost cam exagerate.

Amândouă râseră.