Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

din viața ta pentru o decizie pe care tu n-ai luat-o.

Ana începu să plângă.

— Eu nu vreau nimic de la voi.

— Știu.

— Nici bani.

— Știu.

— Am vrut doar să aflu cine a fost tata.

Gabriela îi întinse o cutie.

Înăuntru erau fotografii cu Mihai din copilărie.

Diplome.

Scrisori.

Și un ceas vechi pe care îl purtase în adolescență.

— Atunci începem cu asta.


Cu Iulian lucrurile au fost mai grele.

Gabriela înțelegea de ce încercase să verifice identitatea Anei înainte să-i spună.

Nu putea accepta însă lunile de minciuni.

Apelurile