Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

o nepoată.

Și că soțul ei îi ascunsese existența.

— De ce tocmai astăzi?

Iulian scoase o scrisoare din buzunarul paltonului.

— Pentru că Rozalia mi-a dat asta acum două săptămâni.

Pe plic scria:

„Pentru Gabriela. După moartea mea.”

Gabriela nu-l deschise.

Nu încă.

— Tu ai citit-o?

— Nu.

— Atunci o citesc eu.

În capelă, rudele se întoarseră când Gabriela intră.

Lângă ea mergea Ana.

În urma lor, Iulian purta trandafirii albi.

Mama Gabrielei, ajunsă la o vârstă înaintată, deveni palidă când o văzu pe tânără.

— Cine a adus-o aici?

Gabriela se opri.