Am ajuns mult prea devreme la autogară și am intrat într-o florărie ca să-mi omor timpul

spunând:

— Nu pot să intru acolo, unchiule Iulian.

Unchiule?

Gabriela încremeni.

Iulian îi puse mâna pe umăr.

— Trebuie, Ana. Măcar astăzi.

— Ei nu mă vor acolo.

— Astăzi nu mai decide Rozalia.

Numele mătușii sale o făcu pe Gabriela să uite pentru o clipă de trandafiri, bani și presupusa amantă.

Ieși dintre copacii de lângă alee.

— Cine este ea?

Iulian se întoarse.

Buchetul aproape îi alunecă din mâini.

— Gabriela…

Femeia îl privi speriată.

— Ea este?

— Da — șopti Iulian.

Gabriela se uită de la unul la celălalt.

— Cine ești?

Femeia își șterse