s-a stabilizat. Nu a încercat să intre în viața mea ca un stăpân care își revendică moștenitorii.
A venit în fiecare zi.
Uneori stătea zece minute.
Uneori nu spunea nimic.
Când copiii au fost scoși din incubatoare, i-a ținut pe rând, cu o grijă aproape dureroasă. Băiatul avea ochii cenușii, iar fetița își strângea mereu degetele în jurul marginii păturicii.
— Cum îi cheamă? m-a întrebat el.
— Matei și Ilinca.
— Sunt frumoase nume.
— Nu le-am ales pentru tine.
— Știu.
După trei luni, procesul civil a început. Nu am mers la tribunal