în salon la 5:06, cu boneta mototolită în mână și cu urme adânci de la mască pe față.
— Respiră singură, a spus el.
Am închis ochii.
Pentru prima dată de când intrasem în spital, am reușit să respir și eu fără să mă tem.
În hol, însă, era haos.
Doi polițiști o opriseră pe Irina lângă ieșirea de serviciu. Cutia de documente îi căzuse pe podea, iar hârtiile se împrăștiaseră printre urmele ude ale pantofilor.
— Nu aveți dreptul să mă rețineți, striga ea.
— Aveți dreptul să păstrați tăcerea, i-a