încheietura mea, brățara galbenă cu două mărgele se mișca ușor la fiecare puls.
— Pentru că a scris numele familiei mele înainte să intre în sala de operații, a răspuns el. Și pentru că am motive să cred că acei copii sunt ai mei.
Mara a tăcut.
La ora 2:31, Evgheni a deschis mapa. Prima foaie era o ecografie veche, împăturită de patru ori. Data era din urmă cu cinci ani, din luna în care el încetase să-mi mai răspundă la telefon.
Pe spate, cu scrisul meu, stătea o singură