lui, pe o ploaie la fel de grea, mă acuzase că îl înșelasem.
— Am văzut mesajele, spusese el.
— Sunt false! Mama ta vrea să ne despartă!
— Ajunge, Hanna. Nu te mai cred.
Plecase fără să afle că eram însărcinată. Sau cel puțin așa crezusem.
— Doctorule? a strigat rezidenta. Ritmul primului copil încetinește!
Evgheni și-a ridicat privirea.
— Începem. Nu pierdem niciunul.
Când bisturiul a atins pielea, monitoarele au început să țipe. Pentru o clipă, el a privit brățara mea galbenă, apoi și-a încleștat degetele.
— Mai repede, a spus. Îi scoatem acum.