Am ajuns la spital însărcinată cu gemeni, iar când chirurgul mi-a văzut chipul, mâna lui a început să tremure

spus.

— Nu plec pentru tine. Plec pentru că nu mai pot salva oameni într-un loc construit pe frica altora.

A închiriat un apartament mic, aproape de spitalul de stat unde am fost mutată după ce starea mea s-a stabilizat. Nu a încercat să intre în viața mea ca un stăpân care își revendică moștenitorii.

A venit în fiecare zi.

Uneori stătea zece minute.

Uneori nu spunea nimic.

Când copiii au fost scoși din incubatoare, i-a ținut pe rând, cu o grijă aproape dureroasă. Băiatul avea ochii cenușii, iar fetița își