Am ajuns la spital însărcinată cu gemeni, iar când chirurgul mi-a văzut chipul, mâna lui a început să tremure

ambalaje, s-au strâns peste pătura udă. La încheietură purtam o brățară subțire din lemn, făcută de mine dintr-o scobitoare vopsită galben, cu două mărgele mici. O purtam pentru noroc, de când aflasem că în mine cresc două inimi.

Ușile spitalului s-au deschis la ora 1:47. Aerul mirosea a haine ude, metal și dezinfectant. Roțile tărgii izbeau rosturile podelei, iar o asistentă alerga lângă mine cu o pungă de sânge.

— Nu adormiți, doamnă Melnik! Cum vă cheamă?

— Hanna…

— Pe cine sunăm?

Am vrut să răspund, dar singurul nume care mi-a