a coborât vocea.
— Dacă vorbești acum, vei pierde totul. Familia, clinica, numele. Eu te-am protejat.
— Nu. M-ai făcut să-mi abandonez copiii.
În acel moment, monitorul de la patul meu a început să sune. Asistentele au alergat în salon, iar Evgheni s-a întors spre ușă. Irina a rămas singură, cu fața încordată.
Mara i-a strigat:
— Doctore, pacienta se trezește!
Evgheni a fugit spre mine. Am deschis ochii, fără să-l recunosc imediat. Buzele îmi tremurau.
— Copiii?
— Sunt în viață, a spus el.
— Nu-i lăsați să-i ia.
— Cine?
Am încercat să-mi mișc mâna.