era liniște.
O liniște pe care nu o mai cunoscusem de ani întregi.
Câteva luni mai târziu, divorțul s-a finalizat.
Ancheta și-a urmat cursul.
Eu m-am mutat într-o casă mai mică.
Fără lux.
Fără aparențe.
Fără minciuni.
Într-o dimineață, în timp ce beam cafea pe terasă, o prietenă m-a întrebat:
— A meritat?
M-am gândit câteva secunde.
Apoi am zâmbit.
— Nu am mers acolo să mă răzbun.
— Atunci de ce?
Am privit cerul senin de deasupra orașului.
— Ca să-mi amintesc cine sunt.
Și, pentru prima dată după foarte mult timp, răspunsul