Am adoptat o fată de șaisprezece ani pentru a îndeplini ultima dorință a soțului meu aflat pe patul de moarte

haine și îmi plătea meditațiile. A achitat și liceul privat unde am fost transferată.

Am început să citesc scrisorile.

Toate erau semnate simplu:

„Cu drag, Andrei.”

Niciuna nu vorbea despre sacrificiile lui.

Doar despre școală, curaj și speranță.

— De ce nu mi-a spus niciodată?

Maria a zâmbit trist.

— Pentru că i-am cerut eu.

Am privit-o nedumerită.

— Mi-era rușine.

Nu voiam să știe nimeni de unde veneam.

El mi-a promis că secretul va rămâne între noi.

În dosar mai era un plic sigilat.

Pe el scria:

„Pentru Elena. După moartea mea.”