foarte mulți ani. Copiii mei au crescut, au propriile lor familii, locuiesc în orașe diferite. Nepoții cresc și ei, iar eu abia dacă îi cunosc. Nu-i duc la școală, nu le tricotez pulovere, nu le spun povești seara. Niciodată nu m-au invitat în vizită. Niciodată.
O dată am îndrăznit să o întreb pe fiica mea:
— De ce nu vrei să vin? Aș putea să te ajut cu cei mici…
Mi-a răspuns cu o voce reținută, dar rece:
— Mamă, știi… lui Radu nu-i prea place de tine.
Am tăcut. Înăuntru, totul