Am 33 de ani și, într-o seară când eram beată

îl cumpărase de la o bijuterie din apropiere.

Nu simțea că se căsătorise.

Simțea că participase la viața altcuiva.

— Ce facem acum? a întrebat ea.

— Eu trebuie să pregătesc prânzul pentru opt sute de angajați.

Diana a început să râdă.

— Bineînțeles.

La ora douăsprezece și zece era deja la birou când secretara directorului general a sunat-o.

— Doamna Lazareva, domnul Marinescu vă așteaptă imediat.

Diana a intrat în biroul directorului cu senzația că fusese prinsă făcând ceva ilegal.

Victor Marinescu stătea în picioare lângă fereastră.

— Închideți ușa.

A închis-o.

— Am auzit