știi?
Mihai a zâmbit.
— Am condus cândva trei mii de oameni. Crede-mă, supraviețuiesc.
Diana a râs.
Și a lăsat telefonul acolo.
După șase luni, au mers din nou în fața clădirii unde începuse totul.
— Ei? a întrebat Mihai. Anulăm?
Diana l-a privit.
— Nu.
— Ești sigură?
— De data asta sunt trează.
Mihai a zâmbit.
— Asta complică lucrurile.
— De ce?
— Pentru că acum trebuie să cred că vorbești serios.
Diana i-a luat mâna.
În cele din urmă, femeia care petrecuse ani întregi încercând să demonstreze tuturor că reușise în viață înțelesese ceva