complet.
— De ce? a întrebat cu voce stinsă. După tot ce ți-am făcut… de ce m-ai ajuta?
M-am lăsat pe spate în scaun.
— Pentru că știu cum e să suferi pentru greșelile altora.
A izbucnit iar în plâns.
Timp de câteva secunde n-a mai putut vorbi.
Apoi a semnat.
Cu mâna tremurând.
Două zile mai târziu, eram amândoi în fața liceului unde nu mai călcasem de douăzeci de ani.
Clădirea părea mai mică decât o țineam minte.
Dar senzația din stomac era aceeași.
Coridoarele alea îmi distruseseră adolescența.
Acolo învățasem