sau pentru tatăl dumneavoastră. Ci pentru că așa mi s-a părut firesc. Așa am fost crescută: să nu las omul la greu.”
Ochii lui se umeziră. „Atunci înseamnă că sunteți singura care m-a văzut ca om, nu ca moștenitor.”
De atunci, întâlnirile lor au devenit tot mai dese. Catinca îl învăța simplitatea lucrurilor: cum e să te plimbi pe străzile unui târg de provincie, să mănânci covrigi calzi la colț de stradă, să te bucuri de un apus peste câmpurile cu floarea-soarelui. El, la rândul lui, îi deschidea uși către