„Acolo au adus un vagabond, du-te și exersează-te”

cei în care avusese încredere.

„Dacă nu erați dumneavoastră, poate că rămâneam acolo, pe străzi, uitat de toată lumea”, mărturisi el, privind-o cu recunoștință.

Catinca asculta și parcă vedea în spatele poveștii lui durerile multor oameni pe care îi întâlnise în spital. Gândi la satul bunicii ei, unde bătrânii obișnuiau să spună că „omul se cunoaște nu după ce are, ci după cum ridică pe altul căzut”. Acea înțelepciune simplă îi răsuna acum în minte.

— „Andrei, eu nu v-am ajutat pentru cine sunteți sau pentru tatăl dumneavoastră. Ci pentru că