de superioritate.
„Nu trebuia să vă deranjați…”, încercă Catinca să spună. Dar el o întrerupse cu blândețe: „Nu, trebuia. Dacă nu erați dumneavoastră, poate că astăzi nu mai eram aici. Mi-ați dăruit o a doua viață.”
Invitația la restaurant părea desprinsă dintr-un film. Catinca, fata simplă, crescută la marginea orașului, care-și dorise doar să fie o asistentă bună, era acum privită ca eroina unei povești. Dar ea simțea greutatea realității. Se temea că toată această lumină ar putea s-o orbească.
Totuși, acceptă. Nu pentru fast, nu pentru luxul pe care