deschise ușa fiicei sale.
Elena ieși prima din sală.
Ploaia se oprise.
Deasupra Bucureștiului începea să apară lumina caldă a apusului.
Pentru prima dată după doi ani, simțea că poate respira din nou.
Nu pentru că avea bani.
Nu pentru că tatăl ei era puternic.
Ci pentru că în sfârșit înțelesese ceva simplu:
Oamenii care te iubesc cu adevărat nu te fac niciodată să te simți mic.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate