să pleci sincer decât să rămâi aproape și să distrugi psihicul copilului cu răceală și falsitate.
Ce am decis
Când am plecat de la psiholog, nu m-am gândit la nimic altceva tot drumul spre casă.
Timp de opt ani, am fost tatăl Katyei. Am dus-o la grădiniță, apoi la școală, la activități extracurriculare. Îi citeam povești înainte de culcare. Am îngrijit-o când era bolnavă. Am mângâiat-o când plângea.
Dar ea nu e a mea. În tot acest timp am crescut copilul altcuiva. Iar soția mea a tăcut.
În aceeași seară