Medicul a rămas o clipă nemișcat, de parcă nu-i venea să creadă ce vede.
Apoi a făcut câțiva pași repezi spre bătrân.
— „Domnule… Ion Dumitrescu…?” a spus cu voce tremurată.
Bătrânul s-a întors ușor, surprins.
— „Da… eu sunt…”
În secunda următoare, medicul i-a prins mâinile și i le-a dus la piept, vizibil emoționat.
— „Domnule învățător… dumneavoastră sunteți?”
Holul a amuțit.
Secretara și femeia elegantă s-au privit nedumerite.
— „Nu se poate… nu credeam că o să vă mai văd vreodată…” a continuat medicul, cu