Și-au aruncat părinții bătrâni în furtună

Bărbatul din mașină s-a apropiat repede de ei, ținându-și haina peste cap ca să se apere de ploaie.

 

— Domnule Rusu, îmi pare rău… chiar nu știam că lucrurile au ajuns până aici.

 

Florin l-a privit atent.

 

— Cine sunteți?

 

— Mă numesc Adrian Dumitrescu. Sunt avocat.

 

Carmen a strâns mai tare mânerul valizei.

— Avocat? Pentru cine?

Bărbatul a aruncat o privire spre plicul galben.

— Pentru dumneavoastră… dacă acel plic este ceea ce cred eu că este.

Florin a scos plicul încet.

Era vechi, cu colțurile îndoite.

Dar