Mama mea s-a ridicat încet de la masă.
Și-a șters mâinile de șorț și s-a apropiat fără grabă de soacra mea.
În sufragerie nu se mai auzea nimic.
Nici copiii.
Nici invitații.
Doar respirația Mariei, care îmi strângea mâna cu toată puterea.
Mama s-a oprit în fața doamnei Elena și a zâmbit politicos.
— Elena… nu știam că ai cumpărat apartamentul acesta.
Soacra a clipit surprinsă.
— Cum adică?
— Păi vorbești de parcă ai fi proprietara.
A râs ironic.
— Nu trebuie să fiu proprietară. Fiul meu locuiește aici.
Mama a încuviințat calm.