La 4:30 dimineața, soțul meu a intrat în casă și mi-a spus doar atât: „Vreau divorț.” L-am luat pe fiul nostru în brațe, o valiză în mână și am plecat. Ei credeau că pierd tot… dar habar nu aveau cine fusesem înainte să devin soția lui.

După ce am plecat de la doamna Dumitrescu, n-am mers la un hotel și nici la părinții mei.

M-am dus într-un apartament mic pe care îl închiriasem cu ani în urmă, înainte să mă căsătoresc. Îl păstrasem pentru că, într-un colț al minții, îmi promisesem că nu voi depinde niciodată complet de nimeni.

În aceeași zi am primit primul mesaj de la Andrei.

„Avocatul meu te va contacta.”

Atât.

Nicio întrebare despre copil.

Niciun „unde ești?”.

Nici măcar un „ai ajuns cu bine?”.

Am citit mesajul și l-am șters.

În