Ambulanța a ajuns în câteva minute, deși mie mi s-au părut ore. Doi paramedici au intrat în fugă, au îndepărtat cu grijă mâinile mele de pe rana Camilei și au început să o stabilizeze. Unul dintre ei m-a întrebat ce s-a întâmplat.
Am răspuns fără să clipesc.
— Tatăl meu a lovit-o cu cureaua. Ea s-a speriat, a alunecat și s-a lovit la cap.
În spatele meu s-a făcut liniște. Câțiva invitați și-au plecat privirea. Alții au rămas nemișcați.
Tatăl meu a încercat să spună ceva.
— Exagerează. Am vrut doar să