Tânăra s-a uitat când la mine, când la părinții mei.
Cu voce tremurată a spus:
— Ea este sora mea, nu-i așa?
Am simțit că nu mai pot respira.
Mama a început să plângă.
— Da…
Tata și-a plecat capul.
Nimeni nu mai avea puterea să mă privească în ochi.
— Despre ce vorbește? am întrebat.
Mama s-a așezat încet pe un scaun.
Părea că îmbătrânise zece ani într-o singură clipă.
— După ce te-am dat afară… am aflat că și eu eram însărcinată.
Am rămas nemișcată.
— Ce?
— Doctorii îmi spuseseră ani la rând