Logodnicul meu a desfăcut cu grijă pachetul.
Din el a scos un plic îngălbenit de vreme.
Și o fotografie.
A ridicat fotografia astfel încât toată lumea să o poată vedea.
În imagine apărea o femeie tânără.
Purta exact aceeași rochie de mireasă.
Iar în brațe ținea un bebeluș.
Pe spatele fotografiei scria, cu cerneală aproape ștearsă:
„Maria și fiica ei, în ziua în care au fost alungate.”
Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare.
— Cine este femeia aceea? am întrebat cu voce tremurată.
Logodnicul meu s-a uitat direct