Camelia a închis ușa biroului cu mâna tremurândă și pentru prima dată de mult timp a simțit că viața ei se schimbă. Nu știa dacă în bine sau în rău, dar ceva era diferit. În noaptea aceea nu a dormit aproape deloc.
Camera în care fusese cazată era mai mare decât toată garsoniera în care locuise până atunci. Patul moale, perdelele groase, liniștea apăsătoare… toate îi dădeau o senzație ciudată, de parcă nu îi aparțineau.
Pe la două noaptea, a auzit pași mici pe hol.
Ușa s-a deschis încet.
Leonard.