”Mi-am găsit fiica în pădure, aproape fără viață”

Ion mi-a răspuns după mai puțin de un minut.

„Vin.”

Atât. Nu aveam nevoie de mai mult.

Bunicul ne crescuse altfel decât restul satului. Ne învățase că legea trebuie respectată, dar că dreptatea, uneori, trebuie apărată cu capul sus și cu dovezi clare. „Nu ridica mâna”, spunea el. „Ridică adevărul.”

Am întins-o pe Ana pe canapeaua din sufragerie. Am verificat brațul — fractură. Am pus atelă improvizată. I-am curățat rănile cu apă fiartă și spirt. Mâinile mele știau ce să facă, chiar dacă inima îmi tremura.

— Mamă… să nu ai încredere