…În mâl, la doar câțiva pași de el, zăcea o ladă veche din lemn, legată cu lanț ruginit.
Inima îi bătea atât de tare, încât parcă îi răsuna în urechi.
„Ioane!”, a strigat el în sus, cu glas tremurat. „E ceva aici jos!”
Prietenul lui a aprins încă o lanternă și a coborât și el, mai greu, mai precaut. Amândoi s-au apropiat de ladă ca de ceva viu. Lemnul era umflat de umezeală, dar încă întreg. Pe capac se mai vedeau, abia șterse, inițialele „I.V.” — numele bunicului lui nea