Bărbatul care se apropiase de noi purta încă roba de absolvire pe braț.
L-am văzut întinzând mâna spre Radu.
— Felicitări, doctore.
Radu a zâmbit mulțumit.
— Mulțumesc.
Apoi colegul lui s-a uitat direct la mine.
— Dumneavoastră sunteți soția despre care vorbeați în primii ani de facultate?
Am dat încet din cap.
— Da…
Omul a rămas câteva secunde tăcut.
Apoi s-a întors spre Radu.
— Ea este femeia care a muncit în două locuri ca să nu renunți la facultate?
Radu și-a mutat privirea.
— Nu e treaba ta.
— Ba cred că este.
În