Muncitorul și-a ascuns repede pâinea cu pateu când și-a văzut patronul venind spre el. Era convins că va fi certat. Dar când omul de afaceri s-a oprit în fața lui și a văzut ce mânca, a făcut ceva ce i-a lăsat pe ceilalți muncitori fără cuvinte…

Partea 2-a, continuarea poveștii 

— Marcel, după pauză pleci la spital.

Muncitorul l-a privit nedumerit.

— Cum adică să plec? Mai avem de turnat placa.

— O turnăm și fără tine astăzi.

— Dar ziua de muncă…

— Rămâne plătită.

Marcel a dat imediat din cap.

— Domnule Daniel, nu vreau milă.

Patronul l-a privit serios.

— Nici nu-ți ofer milă. Lucrezi aici de aproape opt ani. Știi de câte ori ai lipsit?

Marcel s-a gândit.

— Nu știu… foarte rar.

— De două ori. Știu pentru că m-am uitat înainte să vin aici.

Marcel a rămas tăcut.