Trei zile mai târziu, Maximilian se întoarse acasă cu o cutie de carton.
O puse pe masa din bucătărie.
— Ana, trebuie să vezi ceva.
Ea își șterse mâinile de șorț.
— Ce este?
Maximilian scoase un dosar vechi.
— Documentele de constituire ale companiei.
Întoarse spre ea o copie a unui extras bancar de acum șaptesprezece ani.
— Îți spune ceva suma asta?
Ana privi cifra.
68.500 de euro.
I se tăie respirația.
— Da.
— Ești sigură?
— Apartamentul părinților mei s-a vândut cu 72.000. După taxe și cheltuieli, aproximativ atât mi-a rămas.