Mirela a apărut la poarta vilei într-o după-amiază rece de noiembrie.
Purta o haină scumpă, pantofi cu toc subțire și o geantă care strălucea ostentativ. Nu mai era tânăra care plecase cu un bilet rece pe masă. Timpul o atinsese, dar orgoliul rămăsese neatins.
Portarul a anunțat în casă.
Andreea a ieșit prima.
A privit-o lung. Fără ură. Fără emoție.
— Sunt mama voastră, a spus Mirela direct. Cred că merit o parte din ce ați ajuns.
Bianca a rămas în prag.
Cristina și-a strâns brațele la piept.
Domnul Radu a