Mama rămase cu spatele lipit de ușă.
Apoi spuse ceva care m-a speriat chiar mai tare decât orice răspuns îmi imaginasem.
— Tatăl tău nu mi-a făcut cicatricile.
Pauză.
— Dar era acolo în noaptea în care le-am primit.
Am simțit că mi se taie respirația.
— Ce înseamnă asta?
Mama se așeză pe marginea patului.
— Vino aici.
— Mamă, ce s-a întâmplat?
Pentru prima dată în viața mea, își prinse manșeta bluzei în degete în fața mea.
Și începu să o ridice.
Încet.
Pe antebrațul stâng avea cicatrici vechi, neregulate, care continuau aproape