Un milionar vede un copil pe stradă purtând un lănțișor identic cu cel al fiicei sale dispărute.

Ferdinand se lăsă pe vine, privindu-l în ochi.

— Nu, băiete. Nici vorbă. Vreau doar să o văd. E fiica mea, Ruxandra.

Copilul îl privi o secundă, apoi, cu un soi de neîncredere amestecată cu milă, dădu din cap.

— Bine… veniți după mine.

Ferdinand îl urmă pe aleea care ducea spre marginea parcului. Soarele coborâse deja, iar umbrele se lungeau peste iarbă. Îi tremurau mâinile, iar fiecare pas îi părea un veac. Se temea. Ce dacă nu era ea? Ce dacă băiatul greșise? Dar ceva în adâncul sufletului îi spunea că