M-a privit de parcă încerca să mă recunoască. De parcă femeia pe care o dăduse afară din casă, în travaliu, nu putea fi aceeași femeie despre care tocmai aflase că conduce compania în care noua lui soție lucra.
Salonul s-a umplut de o liniște apăsătoare. Îmi țineam copilul la piept. Fetița mea dormea liniștită, cu pumnul strâns, fără să știe că viața ei tocmai se schimba pentru totdeauna.
„Ce glumă e asta?” a bâiguit Radu.
Noua lui soție — Alina, cum aveam să aflu — nu mai zâmbea.
„Nu e nicio glumă”,