Ion a privit-o câteva secunde pe Elena.
Avea fața palidă.
Ochii obosiți.
Mâinile îi erau zgâriate, semn că lucrase toată ziua cu animale speriate.
Apoi și-a întors încet privirea spre bucătărie.
Chiuveta era plină.
Pe masă erau farfurii uscate cu resturi de mâncare.
Pe jos se vedeau urme de noroi de la pantofii lui Alexandru.
Socrul a rămas tăcut.
Alexandru a zâmbit, convins că urmează să primească sprijinul pe care îl aștepta.
— Vezi, tată? Așa trăiesc eu.
Ion s-a apropiat încet de masa din bucătărie.
A ridicat una dintre farfurii.