Am lovit în ușă cu palma.
— Daniel! Deschide imediat!
Apa continua să curgă.
Emma plângea.
— Daniel!
De data aceasta am lovit atât de tare, încât m-a durut mâna.
Robinetul s-a oprit.
Au urmat câteva secunde de liniște.
Apoi s-a auzit cheia.
Daniel a deschis ușa.
Emma era înfășurată într-un prosop, cu obrajii umezi de lacrimi. Pe marginea căzii se afla cutiuța metalică pe care o văzusem cu o seară înainte.
Am luat-o imediat pe Emma din brațele lui.
— Nu te mai apropii de ea până nu-mi spui ce se întâmplă.