Nu recunoștea contul. Sumele erau mari. Zeci de mii de lei, mișcări regulate, ani la rând.
Ana a clipit de câteva ori, crezând că vede greșit.
Apoi a găsit o chitanță de transfer.
Beneficiar: Maria Ionescu.
Numele nu-i spunea nimic.
A simțit cum i se usucă gura. A continuat să caute.
În mapă erau scrisori.
Nu multe, dar suficiente. Le-a citit pe rând.
Era scrisul lui Victor. Calm, ordonat.
În ele vorbea despre responsabilitate, despre un copil, despre „ceea ce trebuie făcut”.
Ana a simțit cum i se înmoaie picioarele.